ISULA
Vous souhaitez réagir à ce message ? Créez un compte en quelques clics ou connectez-vous pour continuer.


Lingua è cultura corsa
 
AccueilAccueil  Dernières imagesDernières images  RechercherRechercher  S'enregistrerS'enregistrer  ConnexionConnexion  
Le Deal du moment :
Display One Piece Card Game Japon OP-08 – Two ...
Voir le deal

 

 Ispezzione

Aller en bas 
2 participants
AuteurMessage
Ruclinonu Solechjari

Ruclinonu Solechjari


Messages : 518
Date d'inscription : 27/02/2012
Localisation : Casinca

Ispezzione Empty
MessageSujet: Ispezzione   Ispezzione EmptyJeu 26 Déc - 10:45

Quandu sò ghjuntu à u Caffè di l’Alivi, aghju subitu capitu ch’e qualcosa s’appruntava. Da veru, tutti, da u patrone à i clienti i più fidi, passendu ben intesu per e sirvore, parianu propiu di cumbriccula, cun u sguardu appena scherzosu. M’avvicinendu di u bivettitore, Ghjacumone, li dumandaiu senza limini :
« Salute o amicu. Cosa avete tutti ? Sì passa qualcosa, oghje, ch’e siate cusì cun ochji di latri ? »
Tandu, Ghjacumone s’avvicinò di mè, s’inchinò appena, è, nant’à u tonu di a cunfidenza, mi rispose :
« Sai, u puttachju hè chì sta mane, avemu a visita di l’ispettore, sai… Hà da cuntrullà tuttu quì, pensi… hà da cuntrullà prima di tuttu a mio licenza,… è tù, a sai tù ch’e eiu, licenza, ùn aghju. »
Chì peccatu ! Un cusì bellu stabulimentu chì facia campà tuttu u paese, chì era duvintatu guasgi a so anima ! Senza parlà di tutti i fastidii ch’ellu risicheghji di raccoltà incù a Ghjustizia, prucessi senza fine, è sopra tuttu, senza sperenza. Nunda di bè à aspettà. È puru… eppuru c’era qualcosa di straniu in st’andatura, chì, da veru, eru u solu in u chinchè, allora, à fà u musu. Tutti si ne ridianu, è eru u solu à abbughjà mi. Cuscente di u mio torbidu, Ghjacumone si spicciò di spiegà mi :
« Aiò o cumpà… aiò…, nim’ùn hè ancu malatu quì. È pò in fatti, avemu appruntatu un qualcusella, un’accuglienza degna è fiera, cum’ellu si deve quandu ghjunghje un omu di stu valore quì. »
« Ah iè ? Avete dà appruntà qualcosa ? Attenti à ùn fà micca cunnerie chì t’ai da ritruvà in prighjone ! »
« Innò ch’ùn hè micca una cunneria, vedi… solu una piccula… macagna, sai… incù Filippu Morelletti, Marcellu Cesarini, è pò i fratelli Dumenicu è Antone Lusinchi. Poi stà s’e tù voli, è tandu, sai… vederai… »

Una macagna ? Cuniscendu cusì bè l’indule di u m’amicacciu, è u so sensu acutu di a derisione, decidiu di seguità u s’avisu è di firmà sopra locu per fighjulà u spettaculu chì avia da principià.

M’eru messu à pusà à un tavulinu, è dumandò un caffè neru cun qualchi canistrelli. Aspettendu, impacente.

L’ispettore ùn ghjunghjì ch’e quaranta minute dopu, ma fra tempu, ùn ebbe u tempu d’assicà mi, chì eramu una bella piccula squadra paesana, ancu s’e certi ùn eranu di quì, à chjachjarà una cria, di l’uni, di l’altri, di u futbolu, di a caccia, di a pulitica, un pocu di tuttu, è assai di nunda. Era propiu simpaticu, malgratu l’inivitevule divirgenze tra l’unu o l’altru, chì facia spessu nice d’imbarruffà si, ma chì sempre si compiava à a risa.
U Caffè di l’Alivi era propiu veramente un bellu locu di vita, è seria statu un scumpientu ch’ellu chjodi per colpa d’un funziunariu troppu zilatu.

Infine, ellu ci fù. L’Ispettore !

L’omu tenia un incimbratoghja ordinaria, mezana, senza nisun trattu particulare nant’à a so faccia. Solu ch’ellu era vestutu cun l’uniforme ufficiale di u Riprisentente di l’Amministrazione, vole dì a vistura nera senza caratteru ne fantesia. L’ochji eranu ritrosi, è a fisiunumia di quellu ch’ùn hà nisun laziu di fà u bellu.
Un veru suldatinu di l’apparatu ufficiale.

Incù a so voce ritrosa, si prisentò cusì :
« Bonghjornu. Ispezzione sulenna. Duve hè u prupietariu ? »
Pocu ghjalafresche quessu ! Dighjà, incù e so manere, ci dava un gattivu prelume di a so persone. Era forse un omu bravu fora di e so funzione, ma custì, era sopra tuttu un rompistacche ch’ellu ci vulia à neutralizà d’una qualunque manera per pudè sperà salvà u nostru locu cusì caru.

Tandu Ghjacumone, escendu di a carcera duve era andatu per piglià qualche buttiglie di vinu, disse, rimbumbante, è porghjendu li a manu :
« O sgiò ispettore, salute à voi ! Ghjacumu Frischeni, sò eiu u patrone di stu stabulimentu. »
L’altru, sempre cusì fretu, li stringhjì a manu senza gioia. Cun quessu, sentiu propiu ch’ùn seria tantu faciule. Ma à Ghjacumone li piacianu e sfide, è prestu cuntinuò :
« Hè una vera surpresa ch’e a vostra visita o sgiò ispettore ! Avete fattu bona strada fin’à quì ? »
« Innò ! A strada era stretta stretta, sempre girendu. È à mezu, ci eranu porchi, è vacche. Chì paese ! U peghju fù stu ghjacaru tamantu quante una mula chì s’hè lampatu nant’à a mio vittura, à l’entrata di u vostru paese, impediscendu mi d’avanzà. È ùn vulia micca parte da custì ! Li aghju stridatu nantu, ma ùn vulia micca parte. È di fatti, ùn si ne hè andatu ch’e dodeci minute è quarante seconde più tardi, facendu mi perde, dodeci minute è quarante seconde di u mio tempu ! »

Piombu ! Da veru, l’omu paria sgradevule in tuttu u so essare è fin’à a so manera di parlà. A so manera di cuntà u tempu era à contu meiu a prova di u so estru prucidurale. Ne diventavu ancu di più bramosu di cunosce a riposta appruntata da u m’amicacciu, chì, di fattu, fù subitania :
« Ah iè ? Avete fattu a cuniscenza di u mio canucciu, Piducchinu ? Mi face piacè. Mi face piacè ch’e u circava dapoi sta mane. Si ne era scappatu, è certe volte, pò ancu duvintà gattivu, allora, mi face piacè. Capite… hè sempre chjucu ! »
U cane, u soiu ? Ellu ch’ùn avia più cane dapoi u 1996 ! Ma cosa facia ? Ma cosa facia Ghjacumone ? Era scemu o ch’è ? Iè, ch’ellu fussi scemu, a sapia dighjà capunanzu, ma quantunque ! Pritende esse u patrone di u cane chì avia messu l’ispettore di gattiva indule ùn era micca – per mè – u generu di cose pudendu accuncià i so affari incù un ispettore minuziosu. Ma forse chì avia a so idea…
È pò di quale era stu cane ? In paese, u solu chì sembrava curresponde à sta discrizzione era Turcone, u cane di Filippu Morelletti. Mezu cursinu, mezu pasturecciu alimanu, era propiu un gigante fra i cani, micca quante una mula, quantunque, ma almenu quante un poltru. Puru, era mansu mansu quellu cane, sempre ubbidiente à u so maestru. Micca di quelli à disturbà a ghjente, cum’ellu ci avia cuntatu u sgiò ispettore. Almenu, podasse, ch’e fussi stata una messa in scena, ch’e fussi fatta à posta…
Seria stata què, a macagna ? Solu què ? Poca robba…

Ma Ghjacumone ùn paria micca vulè lascià rinfiattà si l’ispettore, è subitu subitu, si messe à fà un palesu à u so "invitatu" :
« Entrate… entrate puru o sgiò ispettore. Scusate per u mio canucciu, ma in stu mumentu, ùn aghju micca u tempu di scumbatte incù u mio cane, chì aghju pinseri assai pessimi incù i mio clienti. »
Una stonda, cridìi ch’e l’ispettore si seria lasciatu ammasgiulà, o almenu, ch’e a so curiosità li averia fattu dumandà qualchi ditaglii, ma l’omu era propiu rettu, è rispose, rozu :
« Ùn ne aghju nunda à fà di i vostri prublemi. Solu m’imprema u cuntrollu di u vostru stabulimentu, è pò basta. Nunda d’altru, capite ! »
« Ghjust’à puntu, hè quessu u prublemu. S’ella cuntinueghja cusì, seraghju obligatu di chjode. »
« È perchè chì chjoderiate ? Ùn viaghja u vostru cummerciu ? »
« U prublemu hè chì i mio clienti ùn mi paganu micca. »
Porca miseria ! L’avia trova, a so scusa ! Mi dumandava cumu avia fattu per pensà, una sola seconda, ch’e l’ispettore pudessi crede una storia simile. Ùn era mancu pinsevule ! Eppuru, l’Ispettore, ben ch’e scunvintu, ne firmava quantunque dubitosu, postu chì dumandò :
« Avete chjamatu a Ghjendarmeria ? »
« Iè chì l’aghju chjamata, Oh i mei ! L’avia chjamata pensendu fà bè, ma in fatti, fù ancu peghju, sapete, o sgiò Ispettore !! L’aghju chjamata un mese fà, è ghjustu dopu, sò ghjunti quì dui ghjendarmi, chì, invece di vene à u mio succorsu m’anu pigliatu a cascia, è minacciatu di morte s’o parlava ! O Signore, sò lecu ! »
Malgratu e lacrime di Ghjacumone, l’Ispettore paria riticente à crede sti sveli ch’o sapia inventati.
« Sò accuse serie ch’e e vostre. Ne site cuscente ? »
« Quantu mi piaceria ch’elle fubbini false, e mio accuse ! Quantu mi piaceria ! Più nimu ùn mi crede, fora di quì ! Nimu ùn mi crede mancu quandu dicu ch’e a sera, ci sò i lupi chì proffitanu di e tagliature di i lumi, quandu i cavalli vanu à piscià sopra i fili eletrichi di u paese, è s’affacanu dentru u mio locu per imbriacà si di u mio vinu u più caru. Nimu ùn mi crede mai ! »

Detta sta cosa, si messe à pienghje, davanti à l’Ispettore chì principiava sicuramente à dumandà si quale era stu scemu. Ma u "scemu" era propiu puru più astutu ch’ellu pensava, chì subitu, incù una voce guasgi singhjuzzente, prigurò à l’Ispettore :
« Fate mi piacè o sgiò Ispettore. Accittate ch’o vi regalghi un bichjeru, per piacè. »
L’Ispettore ebbi a debbulezza d’accittà :
« D’accunsentu, ma solu un pocu d’acqua per piacè. »
Tantu, ùn a sapia mancu, ma era lecu. Ghjacumone turnò daretu à u bancone, è ne vultò incù un pallone d’acqua ch’ellu li porghjì, dicendu :
« Tenite ! Tastate mi què. Hè acqua linda di e nostre surghjente. »
Senza nisun parola, senza mancu un ringraziu, l’Ispettore pigliò u bichjeru, u purtò à e so labbre, principiò à beie ne u cuntinutu, senza fà nisun rimore è… subitu cascò in terra, tramurtitu, senza cuscenza !


Un pocu spaventatu per via di l’andatura pigliata da l’abbenimenti, circhendu à sapè s’ella era stata fatta à posta o micca, dumandaiu :
« Cosa ? Cosa ? Cosa ci era ind’è u bichjeru ? »
Assai più chetu ch’e mè, Ghjacumone ùn mi rispose, ma si girò versu l’altri clienti, urdinendu :
« Aiò o zitè, spicciate vi ! Ùn avemu ch’e vinti minute nanzu ch’ellu si svegli ! »

Filippu è Dumenicu si discitonu di a so piazza per purtà l’Ispettore mentre chì Marcellu, firmatu fora, circava a vittura cun a quale era venutu l’Ispettore. Dopu truvata, u stallonu nentru, è Marcellu à u vulante per esce a vittura di u paese. Mi paria di principià à capì.
« È avà, o Ghjacumò ? Cosa ai previstu per a seguita. »
« Avà, l’anu da cunduce fora, pò l’anu da rimette à u so vulante. Quandu s’hà da sveglià, hà da crede ch’ellu inscimisce. È l’avemu da aiutà ! »
Subitu dopu detta, principiò, aiutatu da Antone, di scambià tutta a dicurazione di a sala. Senza ardì fà qualcosa, i fighjulaiu, curiosu, trasfurmà cumplettamente a vista di u Caffè di l’Alivi. Fubbinu raghjunti, cinque minute dopu, da Filippu, Dumenicu è Marcellu chì li fecenu sapè chì « era fattu », pò si ne vultonu in casa soia.


Pochi tempi dopu, ghjunghjì, per a seconda volta di a ghjurnata, u sgiò ispettore.
Avia persu un pocu di a so superbia, è s’assumigliava di menu à u funziunariu zilatu ch’ellu era, ma piuttostu à un omu persu ch’ùn circava ch’e una lumera. D’altronde, u scambiamentu di dicurazione sembrava disturbà lu assai. Subitu Ghjacumone vense à a so scontra, affabile è pienavivu :
« Bonghjornu à voi. Site di passaghju in u rughjone ? Vulete beie qualcosa ? Forse un risingnamentu ? »
U tintu Ispettore, sembrendu ancu più persu, spiegò in timiconu :
« Innò. Sò incaricatu di l’ispezzione di u vostru locu. Sò l’ispettore, ma sò dighjà passatu, prima, mi pare. »
Ghjacumone pigliò un parè surpresu, è, cun a sicurezza d’un bon cumediente, rispose :
« Passatu ? Mancu pensà la o sgiò ispettore. Hè a prima volta ch’o vi vecu ! »
« Ma sì, puru. Chì m’avete dettu ch’e i vostri clienti ùn vi paganu. »
« Sangue di Cristu, mai ch’ella sia ! Ùn aghju mai avutu nisun prublemu incù nisun cliente. »
« È pò dopu, m’aviate dettu ch’e i ghjendarmi vi avianu assaltatu. »
« Vulete ride o ch’è ? »
« Ma… ma… è tuttu u restu ? I vostri cani tamanti ? »
« Cane ùn aghju mai avutu. »
« È u prublemu incù i lupi, ch’e nimu ùn vi crede, quandu i cavalli urinanu nant’à i fili eletrichi. »
« Ma cosa mi cuntate o sgiò ispettore ? Ùn capiscu più nunda. »

À u corciu ispettore, li paria d’inscimisce. Ùn capiscia più nunda, è si sentia cumplettamente persu. A so memoria s’era falsata, probabilmente, è si sentia stancu, ma stancu…
Ùn era più sicuru di nunda, è si facia burlà da u talentu d’attore di u m’amicacciu. Tandu, arechjipenciulu, infine, pigliò a sola decisione ch’ellu ci vulia, dichjarendu, ufficialmente :
« Bon… Hè detta… Aghju fattu l’ispezzione di u vostru stabulimentu è vi prumette di scrive nant’à u mio rapportu ch’ùn ci hè nunda nunda à rimprovà vi s’e mi prumittite d’ùn dì nunda à nimu nant’à a mio visita. »
« Cume vo vulete o sgiò ispettore. »
« Tandu, eiu mi ne vò, vi salutu, è m’aghju da piglià qualche vacanze, chì, da veru, sò stancu. »

Cusì dettu, si n’andò, guasgi à corricorri di u chinchè, pò di u paese, senza più dì nunda, sott’à u sguardu scherzosu di Ghjacumone chì ebbi a saviezza d’aspettà d’esse sicuru ch’ellu sia veramente luntanu per dì mi :
« Quessa hè fatta ! Avà, poi andà à circà tuttu u mondu, chì sta sera hè festa ! U Caffè di l’Alivi hè statu salvatu, è quessu l’ispettore, ùn u rivederemu mai più. »


È di fattu, ùn hè mai più vultatu !
Revenir en haut Aller en bas
http://appuntamentu-corsu.forums-actifs.net
Lùlù

Lùlù


Messages : 774
Date d'inscription : 04/11/2012

Ispezzione Empty
MessageSujet: ispezione   Ispezzione EmptyJeu 26 Déc - 17:25

Or basta !a li fraii :
'sta vultata hè una matarasciata !
mi shà paratu à gallu ....di piacè !

ps 1:Rucli hà scrittu "dumandò un caffè neru " : esiste biancu ?
ps 2 Puru senza firma ti cunnoscu à a scrittura
Revenir en haut Aller en bas
Ruclinonu Solechjari

Ruclinonu Solechjari


Messages : 518
Date d'inscription : 27/02/2012
Localisation : Casinca

Ispezzione Empty
MessageSujet: Re: Ispezzione   Ispezzione EmptyJeu 26 Déc - 20:42

Grazie mille, ma per una volta, eccu un scrittu meiu da u quale sò guasgi fieru.
Per mè, un caffè neru hè sfarente di u caffè à u late, di un cappucino, un mocaccino, una nuciola,...
Revenir en haut Aller en bas
http://appuntamentu-corsu.forums-actifs.net
Contenu sponsorisé





Ispezzione Empty
MessageSujet: Re: Ispezzione   Ispezzione Empty

Revenir en haut Aller en bas
 
Ispezzione
Revenir en haut 
Page 1 sur 1

Permission de ce forum:Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum
ISULA :: Quandu l'inchjostru sumena :: Prosa-
Sauter vers: