I detti è pruverbii annantu à a ghjente o annantu à i lochi è paesi
Per a maior’ parte, issi detti è pruverbii sò nati da a ghjelusia ma ancu da u stintu di a magagna di u corsu. Sò una manera di taruccà, di ridesine di u so vicinu, di a ghjente di u paese vicinu, di u frusteru… senza cattivezza ma incù u stintu di credesi megliu chè « l’altru ». Hè ancu una manera di dì chì u so locu, u so paese, a so ghjente hà più valore chè quellu d’altrò.
ECCU PER U NEBBIU
Rutalacci cuccai (si tenenu u cuccu), balluttoni (li piacenu e ballotte.
Suriacci capi tonti (scemi) o capi tondi (tonduli) o à capu di i monti (di San Damianu è di Tenda).
Pughjulacci curghjulini (stringhjenu u curghjolu), arruba campane (quelle di u cunventu d’Oletta).
Barbaghjacci stradaghjoli (sempre nant’e strade), stoghja barba (alliscianu a barba).
Patrimuniinchi buiatteri (cunducenu i boi), carritteri (i carri), zappaghjoli (zappanu e vigne), scoti campane (quelle di u cunventu di Ferringule in Marianda).Manghja calvesi.
Ferringulesi cipullai (vendenu e cipolle), pignulai (e pignule). Sparagaghjesi (quelli chì stanu in U Sparagaghju o U Spereà paisolu di Ferringule) manghja calvesi (prununziatu carbesi, les cafards).
Muratinchi : Pulendoni
Rapalinchi : Taglia schinchi è fumiconi
Piuvitani ; Cudanelli ( cum' a volpe)
Sangavinacci : Zirinzinzi (Circa storie)
Santupetracci : Scornaboi
Vallecallesi : Arruba campane
Olmitesi : Scapafiche
Olittesi : Sette gunnelle ò sette flachine
Sanfiurenzinchi : Spellagranochje,ranuchjaghji