In u Parcu
(un bichjeri à a saluta di Bukowski)
In u parcu.
In calchilocu, Sò andati stu dopumeziornu par passà un mumentu.
Monda ziteddi. Chì ghjòcani à ballò, un ballò mezu sgonfiu chì ugni calciu u faci sunità.
Felici.
U tempu hè bellu. Sò belli tutt'è dù, com'è u tempu. Màrchjani 'n u parcu, pà ùn andà indocu. Iddu certi volti li veni a vodda di curra davant'ad idda, è curri, ghjustu par fàlla rida è par senta u so nomu in a so bucca chì u chjama. Sò belli mumenta, di senta a so mani chì u s'alliscia, è i so ochja pien' di 'ssi sintimi ch'ùn si sà veramenti ciò ch'iddi sò, è a so bucca torra chì faci un ò, murmutughjendu lu so nomu.
Li veni calcosa 'n u spinu, chì u traversa. Tuttu u linguaghju animali di u disiriu, parlatu trà dui.
Abbrucata.
Hè vinutu, u mumentu di turràssini, 'ssu mumentu tantu bramatu.
U passu chì i si porta sin'à a casa hè lebbiu, u mondu intrevu passa in l'odori è i muvimenta, a lingua è i pulmona sani a strada, è sani ancu a prisenza dilletta ghjustu à cantu.
Quand'iddi ghjùnghjini, idda apri a porta, pianu pianu, in cantaronu, lampa un ochji par assicuràssi ch'iddi sò soli. Entrini.
Snudata.
Pian' pianu ; tutti i so panni cascati in tarra fàcini un chjirchju. Ch' ùn pruteghji nudda. Un' antra volta idda prununcia u so nomu, mentri si cala, in ghjinochji, i so mani nant'à i chjappi frischi, iddu a guarda una siconda, dui, è a pidda senza pinsà più à nienti, hè u corpu chì faci, u corpu chì suda, u corpu chì miscia, è ghjangnulighja, u corpu solu à sapè, ad entra in quidd'altru corpu chì l'aiuta è u disidarighja. U corpu chì faci, a lingua è i pulmona, par cunnoscia...
Biancu.
Hè u culori di 'ssu mumentu, quand'iddu entri « u patronu ». U patronu di u locu, u patronu di a donna, un omu cunnisciutu, arcifalu viulenti. Ùn hani mancu u tempu d'aghjustà a parola. A mani rubesta di l'omu u chjappa pà a ciol' di coddu, è una forza sprupusitata u caccia da nantu à u corpu caldu, duva cridìa pocu nanzi di pudèssi annidicà. U boca contr'à u muru. Iddu avali circa di dì ma nienti li veni ch'è un lagnu, intarrutu da u pugnu impruvisu, è s'incagna 'n u fundu di a pezza. À u stremu cantu di l'ochji s'indisègnani i strisci di a sanguniccia è a donna culà ùn hè più chè una forma, 'ssu copru vulsutu tantu bè ùn asisti ghjà guasgi più 'n a so mimoria. Pà a siconda volta
a mani di l'omu u sisisci è u trascina sin'à a porta t'hà veramenti
una forza sprupusitata
In u parcu,
malgratu u tardi ci hè in calchilocu un ziteddu, chì mina 'n un ballò.
S'arresta quand'iddu senti u trostu.
In un antru locu di u parcu, ci hè un omu chì sbatti u so ghjàcaru.
Accadi tutti i ghjorna.
Rasca Negro