E fronde cascanu
I primi fredi sò dighjà venuti,
A neve ha incasgiulatu l'alta sarra
E le fronde prima di tuccà tarra
Giranu cume li sacchi pinnuti.
U fredu pe le fronde è assai mastinu,
Ma ciò chi nasce e cresce deve more;
Campendu l'anni, le simane o l'ore
Ogni cosa segueta u so destinu.
A pera casca quand'ella è matura
Cume le fronde à principiu d'inguernu,
Lege cumposte da lu Padre Eternu
Chi guidanu l'umani e la natura.
Eranu, pocu fà, belle e pumpose
Ma si sò sculurite eppo' sò morte;
Sò sottumesse à la listessa sorte
Che le 'jente, la roba e l'altre cose.
E tutti quanti l'alburi fruttivi,
Chi per furtuna un sò ancu tagliati,
Videnduli cusì nudi e spugliati
Un si sà più s'elli sò morti o vivi.
Ma prestu u celu s'empierà di stelle
E spuntarà lu sole à l'alba chjara,
Sarà simata l'ultima fiumara
E vulteranu e prime rundinelle.
E videremu torna à l'infinita
D'altre fronde e cume sempre verde
Perchè nulla si crea ne si perde
Fora di la speranza e di la vita.
Peppu Flori