ISULA
Vous souhaitez réagir à ce message ? Créez un compte en quelques clics ou connectez-vous pour continuer.


Lingua è cultura corsa
 
AccueilAccueil  Dernières imagesDernières images  RechercherRechercher  S'enregistrerS'enregistrer  ConnexionConnexion  
Le deal à ne pas rater :
Jeux, jouets et Lego : le deuxième à -50% (large sélection)
Voir le deal

 

 Ghjuliu era chjamatu - The Duke of Liria

Aller en bas 
AuteurMessage
Sumenta

Sumenta


Messages : 2052
Date d'inscription : 25/02/2012

Ghjuliu era chjamatu - The Duke of Liria Empty
MessageSujet: Ghjuliu era chjamatu - The Duke of Liria   Ghjuliu era chjamatu - The Duke of Liria EmptyMer 12 Sep - 10:32

Ghjuliu era chjamatu

(cuncorsu nature writing)



A fin di notti era bedda. Ghjuliu apri i so balcona e lampo un’occhjata vers’u livanti. Una rigetta di biancu si vidia annant’u mari chi pidaia dighjà u so culori di pre matinata. Ma Ghjuliu di u mari un n’avvia che pocu à fà, u soiu l’aspittaia, e si truvaia in muntagna.
Ghjuliu staghjia in paiesi ma campaia in campagna. T’avvia l’animali e li piacia à caccighjà inc’uni pochi d’amichi (si tant’è chi la ghjenti chi caccighjeghjani so capaci d’avè l’amichi). I so animali crisciani da par eddi, chi in fattu u più impurtanti par Ghjuliu era di tuccà a prima, ma micca par campà chi t’avvia a so ritirata di sullatu d’Algeria, ma par ghjucà e spiumà uni pochi di coni chi cridiani di sapè ghjucà à u camin di farru.
Ma cio chi piacia u più à Ghjuliu erani i ghjorni di ventu. Allora, comè oghji si pisaia una libecciata di beddu, prima di u fà di u ghjornu si piso e si n’ando.
A l’infora un silenziu maestuosu l’accumpagnaia. L’acceddi un cantaiani ancora, i signari s’erani dighjà missu sott’à i so listinchi, soli i furmiculi attaccaiani a so ghjurnata, parchi i furmiculi so cum’è Ghjuliu, un sani micca dorma troppu. U neru di l’arburi si mischiaia inc’u grisgiu di i punti, chi i punti un riescani mai ad’essa cumpletamenti neri. E u celu eddu piddaia uni pochi di tinti turchini, ma un turchinu numicu d’u turchinu d’u mari, un turchinu lebbiu lebbiu, chi s’assumidda à una viuletta, o un cuccu long’à i stretti.
A stretta a postu era dura. Un facia parti di quiddacci mari e monta di merda chi so fatti pa i stranieri e chi rendini u viaghju in campagna ancora più duru chi n’i tempi di l’omini scalzi. Ghjuliu eddu piddaia sempri i stretti di so antenati. Un avvia bisognu à circà li, erani i stretti chi viniani ad’eddu. Mittia simpliciamenti un pedi davant’à l’altru e a natura s’apria davant’àd’eddu senza sforzu, comu si l’aspittaia da po a nascità d’u mondu.
E in fattu, l’aspittaia da po a nascità d’u mondu chi, si Ghjuliu un avvia fattu u soiu, no qui, un pudariami micca parlà di sta natura chi ci porta in sè e che no ringraziemi tutti i matini.
Fattu u soiu, dunqua, Ghjuliu rientro. S’arrighjo à u caffè par piddà u so ghjurnali, si calo in un futtogliu bonu annant’à u so tarrazolu, e si mitti ad’aspittà chi l’ori passessini.
Versu 8 ori si piso u ventu e versu 8 ori e 5 subitu subitu fu un russori tamanti chi si nascio ghjustu daret’à a cresta di a Sarra. U soli avvia una cuncurrenza maoiri e Ghjuliu fighjulaia appacciatu i dui russori di quiddu ghjornu.
Quassu era la fin d’u mondu. L’arburi attaccati da u focu cridaiani quant’è ziteddi marturiati d’a parenti briachi. L’acceddi erani tutti scappati e vulaiani in tutti i sensi, e Ghjuliu s’amusaia à ricunnascia li, chi sapia chjamà li tutti di u so nomi. I rundineddi, i falchetti, tè eccu l’accula d’a punta maiori, e tutti i chjuchi di a macchja. Viniani anc’i bolavuleddi, i farfalle e tutti l’animalucci di frondi. Sott’à a furesta, in i mucchja empiuti di profumu d’acqua matinaghja, si sintia corra e si muvaiani uni pochi di signari, ch’aviani presu a fallata e ghjunghjiani in u vicinu d’a casa di Ghjuliu, chi staghjia à a surtita d’u paiesi. E po baddaia lu fumu, biancu in a punta, giaddu in i so cuntorra e neru a carbuniccia in u so cori. Baddaia e si sintiani tutti ibon adori di a natura, catusciata e scaldata d’a l’aria e da u frombu di u focu.
Ghjuliu aspittaia a so ora. Un bip feci senta u so burbuddicciu in a so bunetta. Suffio, si piso, passo n’a so stanza par metta si u so custumu. Po fallo d’u so passu lestru sin’à a camunietta chi l’aspittaia in piazza e cumincio allora a so siconda ghjurnata.
Ghjuliu facia u pompié, e Ghjuliu sapia dàdi si a pinuccia di travaddu in più, chi eddu a sapia bè, ch’un bon incendiu sott’a una bona libecciata, e u solu rigalu chi l’omini di bè poni dà à a so patrona, chi dopu a natura li ringrazia à più di più, fendu si ancora più bedda chi prima.


The Duke of Liria
Revenir en haut Aller en bas
 
Ghjuliu era chjamatu - The Duke of Liria
Revenir en haut 
Page 1 sur 1
 Sujets similaires
-
» San Larenzu di Pievi Vecchja 1-5 - The Duke of Liria
» Bernardini Ghjuliu

Permission de ce forum:Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum
ISULA :: Quandu l'inchjostru sumena :: Bloghi è fori literarii :: The Old Pievan Chronicle-
Sauter vers: