ISULA
Vous souhaitez réagir à ce message ? Créez un compte en quelques clics ou connectez-vous pour continuer.


Lingua è cultura corsa
 
AccueilAccueil  Dernières imagesDernières images  RechercherRechercher  S'enregistrerS'enregistrer  ConnexionConnexion  
-50%
Le deal à ne pas rater :
-50% Baskets Nike Air Huarache Runner
69.99 € 139.99 €
Voir le deal

 

 De profundis Corsica

Aller en bas 
2 participants
AuteurMessage
Rappallinu

Rappallinu


Messages : 437
Date d'inscription : 25/02/2012

De profundis Corsica Empty
MessageSujet: De profundis Corsica   De profundis Corsica EmptyJeu 29 Mar - 21:11

DE PROFUNDIS CORSICA



I

I vardu. Tirgu appinuccia a tindina di u mio purtellu è i vardu. Furmiculeghjanu, ùn sò tantu numarosi ma furmiculeghjanu. I vecu à nant’à u stradone, à chì passa, à chì vene. U paese pare rinvivitu, ‘ssu paisacciu disertu, mortu. Sta mane ci sò tutti à fiurisce e tombe di i soi. Certi, ùn collanu mai, ma per fà vede e so facciacce u 2 di nuvembre, scalanu. Cum’è s’avessi da crede eiu ch’elli s’arricordanu di i so morti. S’arricordanu ch’ellu ci vole à arricurdassine. U ghjornu di i morti hè u ghjornu u più vivu di l’annata, for’di l’elezzione sicuramente.
I vardu, furmiculeghjanu, carchi insumati di crisanteme di tutti i culori. E magnaranu e vaccine e crisanteme ?
Mì à quessa, cosa, cumu si chjama sta vechja conna ? Quella di u « denier du culte ». Ci vene duie volte à l’annu, per i morti è d’aostu per pruvà à ruspà dui soldi ind’è a povara ghjente. In casa ùn ci avventa più, cumu sarà? Forse chì a nostra ultima discursata, dui o trè anni fà ùn l’era piaciuta. Avia dettu cù a so vuciaccia stridulente :

« S’è tù faci un sceccu, ùn mette micca ordine.
- Ah iè ? Tandu ùn facciu micca sceccu.
- Poi dà u liquidu dinù…
- Ma per quale sò sti soldi ? Per a ghjesgia o per quellu prete chì ti strufina à bughjicone ?
- Ho, ho, ho ciò ch'è tù dici, mal’allivatu !
- Chì tù sì allivata bè. Diciarè à u to prete chì s’ellu vole u liquidu ci vularà ch’ellu venghi à pumpallu direttamente à a surgente…
È si n’era andata, t’aghju da dà eiu u « denier du culte ».

I morti eiu, i fistighjeghju ogni ghjornu. Mi piacenu i morti. Ancu per esse stati i pessimi inculati di u mondu, avà sò morti. Ùn mi rompenu più i stifali. I vivi, ùn li possu pate. Parlanu troppu, ancu per ùn avè nulla à dì. È i mio paisani sò di i più forti per quessa. È chjù, chjù, chjù è chjù, chjù, chjù…I sentu da quì, traparlà di mè.
« Quessu, ùn hà u rispettu di nulla, ùn vene mancu più à l’intarri allora pinsate appena u ghjornu di i morti… ».
È chì ci aghju da futte à l’intarri di ghjente ch’ùn vinaranu micca à u meiu ? Perchè quessa hè sicura sicura. Lasciatemi stà à mè. Ùn m’imbuffate micca chì sò sortu di suminatu, ci hà da vulè allargà lu u Campu Santu. È d’appressu à mè, saranu belli scarsi i candidati per fiurisce e vostre tombe. Aiò, lasciatemi stà, furmiculate eppo andate. È vultate quandu vi chjamu eiu…





II


L’avarete capita, sò un tippu pocu affaccatoghju. Ùn sò micca sempre statu cusì. Prima era piuttostu di quelli mansi mansi, un omu lisciu senza persunalità vera. Campava sicondu u vulè di l’altri, pinsava sicondu u so parè. Quandu dicu l’altri, parlu soprattuttu di a mio moglia. Una donna cum’ellu ùn si ne vede più, un carrattaru d’acciaghju, una voce da intrunà ancu i sordi, vi dicu, una maestra donna. Era bella, micca quant’ella pinsava, ma era bella. Iè era, chì avà ghjace ancu ella in campu santu. Bon’viaghju è ventu in poppa ! Cridite puru ch’ùn sò micca i mei i fiori à pisalli in corpu. Aghju suppurtatu dece anni i so estri, e so ordine. “Fà cusì, innò micca cusì !”, “Sì veramente manimozzu, dà quì à mè !” Quantu volte aghju pinsatu à pisà a voce, à vultammi ? Ma ùn c’era nulla à fà, mi supranava sempre. Una fera bella addirizzata, eccu ciò ch’o era eiu. Era cusì cù ella è era distessu cù tutti. Sò statu dece anni una spezia di scicca mezu mastucata eppo una mane… M’era arrizzatu à l’alba chì avia una mansa d’affari à scioglie. M’arrizzava sempre à bon’ora per avè una stonda di pace, per avè l’impressione d’esse patrone di a mio vita, ùn sia cà una ora o duie. Mi biia un caffè fumendu mi qualchì sigaretta. È ghjunse ella, ùn si discitava mai nanzu à dece ore ma, quella mane inquant’à mè, ùn la suppurtava mancu più u sonnu.

« È si fuma ! Ai tutti i vizii, mi dumandu perchè ùn ti dai à beie dinù. Spegni ‘ss’affare è apre u purtellu ch’o possi rispirà ! ».

Ne bonghjornu ne merda. Mi sò pisatu, messu in faccia à ella, aghju tiratu nant’à a sigaretta è li aghju suffiatu u fume in bocca. Nanzu ch’ella possi dì nulla, l’aghju sciaccatu una capata, u so nasu hè scuppiatu. Mi vardava, più cà a pena si lighjia a suspresa in i so ochji. Un sciambulone, dui è si n’era falata in pianu. Tandu, l’aghju tichjata di calci in capu è in corpu. Ùn rispirava più dapoi una mez’oretta quandu mi so messu torna à pusà per accende una sigaretta è compie u mio caffè. Era fretu, ùn possu pate u caffè fretu.
Duie simane dopu, quand’elli anu trovu ciò chì firmava di u so baschicciu, i pulizzeri anu dettu « hè ellu ». Quale avia da esse ?
U ghjudice hà dettu ch’era un mostru, un assassinu di i peghju ch’ellu avia scontru. M’anu sciaccatu trenta anni. Sò longhi trenta anni, ma valia u colpu.



III



In fatti, ùn sò micca trenta ma quaranta anni ch’aghju passatu sottu à i marchjoni. Ùn vi parenu nulla, quaranta annate, una vita. Eiu, avia calculatu chì, stendu mi chietu, mi ne faria una quindicina. Quessi, per u sullevu ch’ellu era statu di sbrimbà u capu di a mio cara cumpagna, i mi facia cachendu. À principiu m’avianu messu solu. Stava cum’è un papachjò, tranquillu tranquillu. Hà duratu sei mesi. Eppo m’anu messu ‘ssa spezia di tippu. Era un umatale, una muntagna di musculi. I dui primi ghjorni hè statu mutu, simu stati muti tramindui. A terza sera, dopu ch’elli ci appiinu datu ‘ssa cosa infetta ch’o mi vargognu à chjamà suppa, s’hè spugliatu in cristu. Eiu, era à pusà nant’à a mio pagliaccia, ellu arrittu di punta à mè. Mi mittia sottu à u nasu tutta a dimensione di u so amore. È, era innamuratu assai assai. S’era cridutu obligatu à spiegammi ciò ch’ellu almanaccava per scaldà e nostre nuttate cum’è s’è a natura ùn l’avia datu à bastanza argumenti. E duie simane dopu, pensu d’avè pagatu in veru u mio depitu à a sucetà, eppo una mane…

Aghju capitu chì cù quessu, capate è sciambuloni ùn bastarianu micca. Mi sò furnimintatu in cunsiquenza. A notte chì hà suvitatu, s’era addurmintatu dopu à avè mi fattu torna sente a sulidità di i so sintimenti. Tandu, l’aghju scannatu, aghju tagliatu u so capatoghju è l’aghju lampatu in capinettu. Ci hè vulsutu qualchì litru d’acqua à fallu passà.
U lindumane, quandu l’anu trovu a cannella aparta è amuzzatu in ‘ssa manera, anu dettu « hè ellu ». Quale avia da esse ?

U ghjudice, sempre u listessu, m’hà sciaccatu vinti anni in più cù a guaranzia di fà a mio prima cundanna sana sana nanzu di spirà a minima rimessa. A m’aghju chjappa in pacenza. Ùn anu mai più messu à nimu per tene mi cumpagnia è più nimu ùn s’hè innamuratu di mè.
À l’età di settant’unu annu, sò surtitu è mi ne sò rientratu in paese duve ci avia un pizzucciu di casa.




IV

Sò quasi dece anni ch’o ci stocu nu ‘ssu paisacciu. À campacci tutta l’annata, simu dui. Eiu è « Scartaficu » u mio cucinu carnale. L’aghju cugnumatu cusì à rombu di sentelu vantà e so prove di marinaru. À sente à ellu hà giratu u mediterranniu e dicine di volte. Ne cunnosce ogni portu, Napuli, Malagà, Mostaganem, Tripoli, Siracusa…tutti. À ognunu ci hà una storia à cuntà, una bugia sì ! Chì bugiardu hè. D’appressu à mè, e so navicate sò piuttostu quelle ch’ellu si face nu a bagnarola una o duie volte à l’annu, quand’ellu ùn pò più pate a so puzza. Iè, cù l’acqua ci s’impiccia pocu, cacciatuci quella ch’ellu mette nu u pastizzu. Eppo, vistu l’omu, vista a ragione. Hè cortu cortu, à pocu pressu un metru è nulla. Hè largu largu, s’avaria ancu à parlà più di diametru cà di largura. Quand’ellu ùn beie, magna, introppa, si techja cum’un porcu famitu. Un corpu cù dui ochji, eccu ciò ch’ellu mi pare. U so capu hè tondu è li spuntanu nant’à i lati duie arechje à carbusgiu. À vardallu in faccia, s’assumiglia à un tappu di radiatore di vittura. Hà sempre una spezia di surrisu connu appiccicatu à u fornu chì li ghjova di bocca. Stemu nu a listessa casa, ellu sottu è eiu sopra. Ùn ci parlemu più dapoi cinque anni, una lita à prupositu di a pruprietà di u peru chì u so babbu avia postu in l’ortu sottu à a casa. Simu dui dunque, bastanu dui per fà una guerra.

Ghjunti à ‘ssu puntu, vi facciu una piccula sunta. Aghju ottanta anni passati è sò statu duie volte cundannatu per avè tombu. Ogni volta, tuttu ognunu hè cascatu d’accordu per dì, « hè ellu ! », « quale à da esse ? ». È devu palisà chì dupitu ùn ci n’era. Allora, quand’elli anu scupartu à « Scartaficu » chì ghjacia nu una pozza di sangue cù un marazzu à mezu à fronte, cuntate chì, dubitu, ùn ci n’hè statu mancu tandu. I primi à dì « hè ellu », « quale hà da esse ? » sò stati i mio carissimi paisani. Hè cosa, a pritina chì l’hà trovu. Hè surtita di corre mughjendu cum’è una scema per avisà à tutti. Si sò accumpulati in giru à u mio cucinu, l’anu fighjatu bè per pudè cuntalla dopu à i so amichi è anu chjamatu i giandarmi. Quelli, sò ghjunti in forza da u capicantone, per pigliammi. “Manittatu mani è pedi” disse u puetu.

“Aiò, dite a verità, site voi…
- Sò eiu chè ?
- Site voi chì avete tombu ‘ss’omu…
- Innò !
- A ghjente di u vostru paese ci hà dettu chè v’erate à e rotte cù a vittima.
- Quessa hè vera.
- Perchè ?
- Vulia taglià u peru.
- Chì peru ?
- Quellu di l’ortu sottu à a casa.
- Era soiu ?
- U peru sì…Ma e pere eranu meie.
- È cumu pò esse quessa ?
- L’alburu l’avia postu u so babbu. Ma l’avia postu per a mio mamma, a so surella, dunque e pere eranu a mio lascita.
- Mi pigliate per un connu ?
- Aghju paura d’ùn pudè fà astrimente…

Sò state l’ultime parolle scambiate cù i giandarmi. In quattru è trè sette, m’anu ficcatu torna sottu à aspittà u prucessu.






V

È aghju aspittatu, quattru mesi. Mi sò parsi più longhi cà i quaranta anni ch’avia digià fattu. Tandu, vinianu dopu à dece campati sottu à a tirrania di a mio moglia. Ma quessi i quattru mesi mittianu un puntu finale à dece anni di libertà cumpletta. M’anu cummissu un avucatellu, giovanu, novu flamante. Hè sicuramente u solu à crede à a mio nucenza è conta di mette tutta a so passione à difendemi.

U 5 di maghju di l’annu dopu à i fatti hà principiatu u prucessu. U ghjudice hè cambiatu, l’astru hè mortu è avà scumbatte sicuramente cù l’anime di tutti quelli ch’ellu hà fattu cundannà. Contu bè anch’eiu di falli una visita dopu chì falcina m’avarà abbracciacatu. Aghju dirittu à una bella ghjuria, quattru omi è trè donne. Ci n’hè unu chì pinciuleghja è una chì manighjeghja u so teleffonu in permananza. L’altri parenu di stà à sente. In u publicu ci sò quasi tutti i mio paisani. Chjù, chjù, chjù è chjù, chjù, chjù… À u primu rangu ci hè cosa, a vechja cunnaccia è à cantu ci hè u so prete chì li carezza a coscia. À l’aria d’esse incantata, ma in u so capu deve ghjastimà appressu à quellu Badinter.

I dui astri attori i più tremendi sò, u mio avucatucciu è u procuratore. Quessu mì, hà a carne in bocca. Pocu mistieru ch’ellu s’hà sceltu, soca a so zitellina hè stata dura. Ci hà fattu un discorsu di quelli accaniti chì basta. Sintite un pocu.

« A vi dicu, ab imo pectore, ‘ss’omu hè unu assassinu ! Falsu, tradimintosu, vigliaccu. Hà tombu trè volte, una donna debbule, un omu chì durmia è avà un vichjarellu ch’ùn avia mai fattu male à nimu. Ùn l’hà micca fatta ab irato, ma bellu cuscente di i so atti. Per ragione ch’ellu ùn sà cà ellu. Ci vole à cundannallu, ch’ellu compii a so vitaccia in una stanza bughjicosa è fosca cum’è a so anima. Hè ellu chì hà tombu ! Quale hà da esse ? È pattattì, pattattà è blà, blà, blà. »

L’hà durata cusì un paghju d’ore. Eiu, ùn ci aghju capitu una acca. Solu chì mi vulia piattà u sole à sin’à a morte.
Ora, si mette in ballu « Maestru surtitu di l’ovu ». Oh, ci vole à vedelu sbraccighjulà. Ci vole à sentelu manighjà u verbu tale un tribunu di l’antica Roma. Sintite à ellu dinù.

« O ghjente ! Ùn state à sente u procuratore, voce d’una ghjustizia sempre di più ingorda di riprissione. Ceca è sorda à e chjame di a nucenza. U mio cliente hè nucente. I so atti passati ùn anu nisuna piazza nentru quì. Quì ci campa u prisente. Ùn pigliate micca per culpablità ciò chì pare culpabilità. Ùn cridite micca ciò chì pare assumigliassi à a verità. Ùn state à sente u ghjudiziu ex nihilo di l’accusazione. A vi dichjargu, fate, per mè, per ellu, per voi, per l’umanità, un passu in davanti. Rindite, in extenso, u so onore à ‘ss’omu calpighjatu da u sistemu. Iè, fate, in extremis, opara di ghjustizia, di vera ghjustizia. Statelu à sente quand’ellu vi mughja, liberate me ex inferis ! » Picci, imbroglii è et caetera.

Torna una acca. Ma, ùn mi cridarete forse micca, l’hà svultulati. Trè ghjorni di prucessu è una mezu oretta di deliberazione dopu, era fora.

Avà mi ne falgu per e scale di u palazzu di ghjustizia cù u mio avucatone à fiancu. Hè imbuffatu di fiertà, chì successu, i primi passi d’una carriera chì s’annuncia trimenda. Ghjunti nant’à a strada, ci tucchemu una manu, u ringrazieghju torna è u sentu dì mi.

« Quant’unque, sò riesciutu, cù una maestria spripusitata à fà triunfà a vostra nucenza, ma qualchì sia l’hà tombu ’ss’omu. Quale sarà ? Ete una idea ? »

U vardu è mi dicu chì a so carriera ùn sarà forse micca cusì longa è bella cà privistu è mi ne vogu pianu, pianu appughjatu à a mio canna. À voce bassa mi ripetu « Quale sarà, quale sarà ? ». « È quale hà da esse… ? ».
Revenir en haut Aller en bas
Ruclinonu Solechjari

Ruclinonu Solechjari


Messages : 518
Date d'inscription : 27/02/2012
Localisation : Casinca

De profundis Corsica Empty
MessageSujet: Re: De profundis Corsica   De profundis Corsica EmptyJeu 29 Mar - 21:14

À mumenti, ci serà tuttu ! evviva
Revenir en haut Aller en bas
http://appuntamentu-corsu.forums-actifs.net
 
De profundis Corsica
Revenir en haut 
Page 1 sur 1
 Sujets similaires
-
» Rocchi Ghjuvanteramu
» Buciartule di Corsica
» Zahia in Corsica
» Animali strani
» Thalassa in corsica

Permission de ce forum:Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum
ISULA :: Quandu l'inchjostru sumena :: Prosa-
Sauter vers: