ISULA
Vous souhaitez réagir à ce message ? Créez un compte en quelques clics ou connectez-vous pour continuer.


Lingua è cultura corsa
 
AccueilAccueil  Dernières imagesDernières images  RechercherRechercher  S'enregistrerS'enregistrer  ConnexionConnexion  
-50%
Le deal à ne pas rater :
Samsung 50Q60D – TV QLED 50″ (127 cm) 4K UHD (ODR de 150€)
399 € 799 €
Voir le deal

 

 Diavule - Jean Yves Acquaviva

Aller en bas 
AuteurMessage
Sumenta

Sumenta


Messages : 2052
Date d'inscription : 25/02/2012

Diavule - Jean Yves Acquaviva Empty
MessageSujet: Diavule - Jean Yves Acquaviva   Diavule - Jean Yves Acquaviva EmptySam 6 Oct - 23:39

I

Clinica psicchiatrica di l’Ienissei, Abakan (Siberia) 10 ore di mane u 20 di faraghju di u 2010.

Dui omi vistuti di biancu ne vardanu un terzu à traversu à un vetru. Stà indinuchjatu, à mezu à una pezza chjara, e mani liate, u so sguardu hè viotu, spentu. Inchjustratu in un silenziu di piombu, à l’aria d’ùn sapè più s’ellu hè mortu o vivu.

« Si sà quale ellu hè ?
- Innò, l’anu trovu cusì, à mezu à a steppa. Vistutu cum’è s’ellu era nant’à una marina di Califurnia. S’ellu ùn eranu passati ‘ssi militari in pattruglia, u fretu u si saria magnatu.
- Ùn hà dettu nulla ?
- Ùn risicheghja.
- Perchè ?
- Li manca qualcosa per fà la.
- Cumu ?
- Ùn hà più lingua, hè stata tagliata. È ùn hè micca stata scirurgia. L’emu esaminatu è emu trovu tracce di denti umani.
- I soi ?
- Aghju paura c’à nò.
- Ete pruvatu à fà lu scrive ?
- Iè, ma pare d’ùn cunnosce nisun saltere. Nè u cirillicu nè un antru. Un bellu casu di cattattunia, à quandu pare mortu, à quandu si vultuleghja in pianu cum’è un animale feritu.
- Chì cuntate di fà ne ?
- Chì vulete c’o ne fia ? U mittaraghju in una stanza è ci starà u restu di a so trista vita.

L’omu daretu à u vetru ùn avia riminatu un pelu. Sempre indinuchjatu, stava cù a bocca aparta. Si firmava, cum’è una statula di petra, cundannatu à lampà u so mughju mutu, à l’eternu.




II


London, Carrughju di Westminster, 2 ore di mane u 14 di faraghju di u 2010.

« Chì ghjurnataccia ! ». Mark Littlewhite parlava solu. Era ghjuntu in casa pocu fà è s’era lasciatu falà nu un futtogliu cum’è un saccu. U so spiritu era assaltatu da ogni fiura, ogni evenimentu di ‘ssu ghjornu chì firmaria cum’è unu di i peghju di a so vita. Purtantu, era principiatu bè. Cum’è tutte e mane, s’era discitatu à bon’ora, fattu u giru di i so siti preferiti biendu si un litru di caffè è fumendu si un pacchettu di sigarette. Cum’è tutte e mane era andatu à pedi à sin’à u bastimentu di New Scotland Yard. Vinti cinque anni ch’ellu ci travagliava, cunniscia à tutti è ogni mane avia un gestu, una parolla per ognunu. À 8 ore è mezu, era intrutu in u so burò è avia apartu u so currieru. À mezu à a mansa abituale, c’era un pacchittellu mandatu da Faustino. Era un giovanu studiante in psicculugia spezializatu in u cumpurtamentu di i criminali. U so nome era a lascita di u so babbone scalatu in Ingliterra, sessanta anni fà, per fughje a ripressione di u “Caudillo”. Mark è u giuvanottu s’eranu scuntrati parechje volte in u quadru d’un associu trà u Yard è l’University of London. S’eranu liati d’amicizia, Mark vidia in Faustino u figliolu ch’ellu avaria pussutu avè s’è a so vita avia chjappu d’altri stradoni.

Avia apartu u pacchettu, nentru c’era una chjave USB. L’avia ficcata in u so ordinatore, era una videò. Mark scupria à Faustino, solu di punta à una camerà, chì s’addirizzava à ellu. 24 minute d’un filmu c’avia da scuzzulà lu à u più prufondu di u so esse, 24 minute di ciò chì s’assumigliava à un tistamentu. 24 minute per 24 anni di vita.
« Caru Mark, quandu vidarete ‘sse fiure, saraghju sicuramente mortu o smaritu. Facciu ‘ssu arrigistramentu per ch’ella fermi una vistica di a storia incridibule chì m’accade. Cridite puru c’ùn aghju fattu nulla di male, mi sò soladimente lasciatu sbaglià da ciò c’aghju chjappu per l’amore. Avà, state à sente… »





III

Soho Square, London, 3 ore dopu meziornu u 10 di faraghju di u 2010.

Faustino stà à pusà nant’à una panca, fideghja in giru à ellu a ghjente chì spasseghja. Li piace tantu à vene quì, à truvà ci u riposu di u spiritu. Ci vole à dì chì, di regula, u so spiritu si riposa pocu. Passa u so tempu à studià a vita è « l’opara » di i pessimi criminali chì l’umanità hà parturitu. Ogni volta, hè cum’è un viaghju periculosu, una ciumbata in u mare prufondu è neru di a scimizia. È ogni volta, ne ritorna un pocu cambiatu, à pena di più cuscente di ciò chì l’omu sà aduprà d’ingegnu è di crudeltà. Quì, vardendu ‘ssa ghjente passà, si scorda una cria di ‘sse cose boffe chì li sò affiancate notte è ghjornu.

Nant’à a panca à cantu, ci hè una giuvanotta. Una zitella bruna, capellicorta. L’anche cruciate, si leghje un rumanzu. Pare d’esse indiferente à u mondu à l’intornu. Faustino a varda, ùn pò stacca i so ochji di e so anche vistute di seta nera. Ancu per esse una di ‘sse belle, ma troppu scarse, ghjurnate d’inguernu, u fretu pizzica. Faustino si dumanda cumu face ‘ssa giuvanotta à risiste cusì pocu fasciata. Soca porta in ella qualchì focu chì a scalda megliu c’à n’importa chì mantellu. Ùn pò stà, ci vole ch’ellu s’avvicini, ci vole à parlà li. Ci hè cum’è una forza strana à intargà lu à ùn lascià la andà cù u risicu d’ùn vede la mai più.

« Bonghjornu, hè u vostru rumanzu chì vi scalda cusì ? »

Mancu una parolla, mancu un sguardu, mancu un suspiru. Faustino s’aspittava à fà si mandà à spassu o à riceve un surisu furzatu per fà li capisce ch’ellu li ci vulia à fà a so strada, ma à l’indiferenza cumpletta, ùn ci avia pinsatu. S’era messu à pusà à cantu à ella è stava zittu, sperendu una risposta chì ùn vinaria forse micca. Senza mancu parè piantà a so lettura, a giuvanotta avia cappiatu.

« A fate à spessu ?
- Di chè ?
- Accustà a ghjente cusì, senza ragione è scumudà la.
- Innò, innò ! Scusate, vi lasciu tranquilla. »

Faustino s’era arrizzatu è s’appruntava à fughje ‘ssa situazione chì li facia nasce u rossu in faccia. A zitella l’avia fattu piantà stinzendu a so anca dritta davanti à ellu.

« Mi chjamu Jezabel, è tù ?

Faustino avia tartagliulatu u so nome. I so ochji avianu scontru quelli di a giuvanotta. Duie amandule verde, dui smiraldi d’una purezza à abbagliulà i cechi. Stava cum’è prigiuneru di ‘ssu sguardu. Jezabel s’era arritta dinù è l’avia chjappu appalamanu.

« Andemu, stocu quì vicinu. »
Revenir en haut Aller en bas
Sumenta

Sumenta


Messages : 2052
Date d'inscription : 25/02/2012

Diavule - Jean Yves Acquaviva Empty
MessageSujet: Re: Diavule - Jean Yves Acquaviva   Diavule - Jean Yves Acquaviva EmptySam 6 Oct - 23:40

IV

N° 101 Regent Street, London, 10 ore di mane l’11 di faraghju di u 2010.

Faustino si strufinava l’ochji, appughjatu à u muntante di u lettu scupria a stanza. A viciglia, ùn l’avia vista c’à bughju, imbriacatu ch’ellu era da a brama tonta chì l’avia puntatu à suvità à Jezabel. L’avia pigliata cù passione parechje volte. In fine, li si paria cusì. Quale era statu in u pusessu di l’altru, ùn la sapia più tantu. S’era pisatu è era surtitu di a camara, ingutuppatu in un linzolu. Viaghjava n’un longu curridore, nant’à i muri ci vidia una mansa di pitture chì riprisintavanu tutte una visione di l’infernu. Brueghel, Delacroix è tanti altri eranu prisenti quì. Ùn pudianu esse originali ma s’elle eranu copie, eranu tremende. Guidendu si à ciò chì li parianu voce, avia puntatu una porta tamanta. Si truvava in una pezza immensa, ci sarianu stati sani sani i dui piani di a casa paterna.

C’era custì trè persone in giru à un tavulinu, Jezabel, un omu è una donna. Faustino i fighjava senza sapè chì dì. A giuvanotta s’era avvicinata, l’avia abbracciatu è sciaccatu un basgiu passiunatu. L’avia fattu pusà ancu ellu, u vardavanu senza cappià un sonu. A sumiglia trà ‘sse duie parsone era incridibule, eranu stampati tale è quale. Biondi, ochji turchini, belli, parfetti.

« Ti prisentu dui amichi cari, Mercy Phillips è Stoyana Felenenkova. »

Stoyana avia pigliatu a manu di Faustino. Quellu, sintia un dolce calore invade lu, era cum’è s’è u spiritu di ‘ssa donna pigliava a piazza di u soiu. Ùn avia più pinsate proprie, eranu quelle di Stoyana à accasà si in u so ciarbellu. Dopu à qualchì siconda, a donna l’avia cappiatu a manu è Faustino avia fattu un saltu nant’à a so carreia. L’ochji sburlati, impiuti di supresa è di tarrore, spatansciava, sudava. U dolce calore s’era fattu brusgiatura. Vardava in giru à ellu, ùn ci era più nimu. S’era arrizzatu, vistutu è era surtitu in carrughju. Viaghjava senza pudè toglie di a so mente u ricordu di e fiure chì Stoyana ci avia stampatu. È po c’era u so surrisu, un surrisu d’anghjulu o di dimoniu…




V


New Scotland Yard, London, 9 ore di mane u 13 di faraghju di u 2010.

Nulla di più, l’arrigistramentu era finitu è Mark Littlewhite circava à sbucinà u ghjumellu di a storia chì Faustino vinia di cuntà li. Chì eranu ‘sse fiure messe in capu à u giuvanottu da Stoyana ? Duve era a ragione chì risicava di causà a so morte ? E risposte ci vulia à buscà le altrò. Mark avia chjappu qualchì nota è era surtitu di u bastimentu. Caminava à via di Regent street.

Era intrutu in u vechju immobule è avia pichjatu à a porta di u vardianu. Avia dumandatu appressu à una certa « Jezabel », ma l’omu ùn vidia micca. Ghjente giovana, quì ùn ci n’era. C’era ottu appartamenti, sei occupati da coppii di persone anziane, unu da un omu solu è un antru viotu dapoi parechji anni. Mark avia chersu di pudè visità quellu tralasciatu. U vardianu ùn era tantu caldu per lascià lu fà ma videndu a so placca di pulizzeru, avia cidutu. S’era fattu entre è avia sarratu a porta daretu à ellu. S’era firmatu una stundetta da abbituà i so ochji à l’oscurità è avà viaghjava à passi ciatti. Di fatti, u locu paria abbandunatu dapoi un certu tempu. Ùn c’era più nisunu segnu di u lussu amintatu da Faustino, à parlà chjaru, ùn c’era nulla, mancu un mobbule. Era ghjuntu di punta à a porta maiò chì apria nant’à a pezza immensa duve u giuvanottu dicia d’avè fattu ‘ssu scontru stranu. Una manu nant’à a cricca è l’altra nant’à a so pistola, l’avia spalancata. À l’altru capu ci vidia un tavulinu tamantu è addossu una forma ch’ellu ùn pudia ancu difinisce. S’era avvicinatu mirendu in ogni scornu, u core à sbattera. Avia tiratu e tindine è u luciore avia assaltatu a pezza fendu li scopre un spitaculu spavintosu. Nant’à u tavulinu, ci ghjacia una giuvanotta, bruna, capellicorta. Stava mezu spugliata, e bracce in croce. U so pettu era insanguinatu è culpitu di miraculi di cultillate, un veru macellu. Ma più c’à quessa, ciò chì ghjacciava u sangue di Mark, era ‘ssu surrisu biatu chì illuminava a so faccia. I so ochji verdi eranu impiuti di cuntintezza, cum’è s’è l’infirzzate l’avessinu libarata di e so trave. A sola cosa à scaglià a billezza di u so visu era ‘ssu filu rossu chì era corsu à un scornu di a so bocca. Fora di e ferite in pettu, Mark ùn vidia nisunu colpu è, ancu più stranu, mancu una stampa di difesa. E so ugne eranu pulite, pulite. Mark ne era sicuru, Jezabel avia accittatu a so sorte. In pianu avia trovu un stilettu, a lama era cuparta di sangue caghjatu. S’era calatu per fighjà lu megliu è i so ochji s’eranu firmati nant’à un pizzucciu di carta bianca. L’avia ricossu, vardatu e duie facce è u s’era ficcatu in stacca.

« Allò, quì hè l’ispettore Mark Littlewhite, ci vole à mandà supitu una squatra d’esperti à u 101 Regent Street. »

Mark era fora avà, avia fiscatu un taxì è s’era lampatu nentru dicendu à u cunduttore : « Lombard Street, in furia ».
Lighjia è lighjia torna ‘ssa cartarella ch’ellu avia trovu, à nant’à c’era stampatu mezu in neru, mezu in rossu: Mercy Phillips, Stoyana felenenkova & Co, negoziu di l’anima di l’arte, 7 Lombard Street.
Revenir en haut Aller en bas
Sumenta

Sumenta


Messages : 2052
Date d'inscription : 25/02/2012

Diavule - Jean Yves Acquaviva Empty
MessageSujet: Re: Diavule - Jean Yves Acquaviva   Diavule - Jean Yves Acquaviva EmptySam 6 Oct - 23:43

VI

7 Lombard Street, London, 11 ore è mezu di mane u 13 di faraghju di u 2010.

Mark zirpittava, a sicritaria u facia aspittà dapoi una mez’ora. Era à l’orlu d’anarvà si in veru, macinava in sè e parolle secche è appinzate chì avianu da calmà la ‘ssa spezia di dunnaccia ritrosa è scontrafatta. E duie mani appughjate nant’à u so pancone, s’appruntava à incrucifissà la stupendu li u so fele in faccia. Tandu, avia intesu una manu pone si nant’à a so spalla è una voce dì : « Bonghjornu Mark, vi possu chjamà Mark ? Eiu sò Stoyana ». À u colpu, s’era trovu assirinatu, sintia ancu ellu ‘ssu dolce calore chì avia tantu cumossu à Faustino. S’era vultatu è avia scupartu una donna d’una billezza assuluta. Grande, bionda, d’una eleganza scarsa. D’abbitutine Mark preferia e donne più chjuche c’à ellu, forse li ci vulia quessa à sente si più sicuru. Ma questa quì, puru per supranà lu d’un capu, l’avaria suvitata in infernu. In tantu, l’avia suvitata à sin’à l’ascensore. Eranu cullati à l’ultimu pianu senza scambià una parolla. Mark ùn si pudia impedisce di lascià si andà à u fantasimu. Si vidia incagnà la à a tramizana, pisà a so rota è fà li vede quale ellu era. Ma u viaghju s’era compiu in furia è a porta s’era aparta. Eranu intruti in una grande sala trapiena di pitture accatastate, di statule è altre cumpressione una più strana c’à l’altra. Custì c’era un omu arrittu chì li vultava u spinu. Stava fighjendu fora à traversu à i vetri chì ghjuvavanu di muri à ‘ssu locu. Stoyana l’avia invitatu à pusà nant’à unu di i futtogli d’un picculu salottu assistatu in un scornu di a pezza. L’avia prupostu una cria di tè o di caffè, Mark avia ricusatu dicendu c’ùn era vinutu quì per pisà u ditucciu.

« Chì vulete tandu, chì vole New Scotland Yard à a nostra piccula impresa ?
- Cunniscite à Faustino Flores è una giuvanotta chjamata Jezabel ?
- Sicura i cunnoscu, Jezabel hè a mio figliola è Faustino hè u so amicu u più caru.

L’omu arrittu daretu s’era avvicinatu, s’era stallatu ancu ellu in un futtogliu. Mark u vardava è capia ciò chì Faustino avia chjamatu sumiglia. Eranu distessi, unu masciu è l’altra femina ma distessi. S’era messu à parlà è ripitia ogni parolla di Stoyana, cum’è un ribombu.

« Hè a vostra figliola à tramin’dui ?
- Iè.
- Ma, ùn site picci ?
- Innò, simu una sola è stessa parsona.
- State à sente, sò quì perchè aghju trovu à Jezabel assassinata è chì Faustino hè smaritu allora ùn mi cuntate micca fole.
- Jezabel ùn hè morta, hè più viva c’à mai, vultata à u so creatore. Stà à u so latu per l’eternità. Faustino hà datu a so manu per aiutà la è avà a so anima vuguleghja in i curridori di u tempu in cerca di u pardunà.»

Mark era prontu à mandà la à spassu, à chjamà per ch’elli venghinu à chjappà ‘ssi dui scemi ma Stoyana l’avia chjappu a manu è s’era intesu torna ingutuppatu da u calore. Stava ammutulitu, u sguardu prigiuneru di quellu di a donna. Ùn pudaria dì quantu tempu era durata ma ciò ch’ellu avia vistu tandu l’arricava u vomitu è l’avia da santavuglià per u sempre.






VII


Ùn si sà u locu, ùn si sà l’ora, trà u 13è u 14 di faraghju di u 2010.

Mark stava arrittu, scioltu in apparenza ma impastughjatu da qualchì catena immateriale. Ùn pudia c’à fighjà ciò chì si passava davanti à i so ochji. Eranu prisente quattru parsone, Faustino, Jezabel, Mercy è Stoyana. Quattru, o forse trè chì i picci, d’una stessa voce, sussuravanu spezie d’incantesimi in una lingua incunnisciuta. I dui giuvanotti, quasi nudi, facianu l’amore nant’à ciò chì paria unu altare. Fà l’amore ùn era, pò esse, micca a parolla chì cunvinia à dì ciò ch’ellu era ‘ssu imbuleghju di carne è di sudore. S’assumigliava di più à una seduta salvatica, Mark ùn pudia dì quale era sottu è quale era sopra. È purtantu si brusgiava l’ochji à fighjà a scena. Po, d’un trattu avia vistu à Faustino pisà a manu, avia supitu ricunnisciutu u stilettu trovu in l’appartamentu di Regent street. Lucicava a so lama, stava appesa, pronta à minà. ‘Ssa siconda paria durà una ora, forse Faustino, in una ultima ansciata di lucidità ùn la facia à cumette l’attu chì u cundannaria à a dannazione eterna. Mentre chì Stoyana è Mercy avianu alzatu a voce, Jezabel avia stinzatu u bracciu, chjappu u polzu di u giuvanottu è cù una forza smisurata, fattu falà a lama minendu u so pettu. Una volta, duie, centu. Ogni cultillata li tuglia un mughju scemu chì sprimava à tempu dulore è piacè. Mark s’assufucava, u caldu ch’ellu risintia era cum’è vinutu da u più prufondu di a tarra. Si cunsumava d’ùn pudè fà nulla per ch’ellu finischi l’orrore. S’era compiu da per ellu, Jezabel ghjacia, più nisunu soffiu à fà la campà. Faustino s’era arrizzatu è vardava insischitu a giuvanotta cù u pettu insanguinatu. E prigantule s’eranu taciute, Stoyana s’avvicinava di u giuvanottu. Li avia chjappu u capu à duie mani è e so lapre s’appiccicavanu. Prima, Faustino ùn avia micca intesu a pena, solu un affare pastosu in bocca. È po era vinuta, sugica, canina. Avia rinculatu d’un passu, avaria vulsutu stridà u so dulore ma nulla ùn vinia. Era falatu in dinochji, a bocca sbarsendu di sangue è avia fighjatu à Stoyana stupà a so lingua in pianu. Torna incantesimi, torna imbuffura è po più nulla.





VIII

London, Carrughju di Westminster, 3 ore di mane u 14 di faraghju di u 2010.

Li c’era vulsutu parechje ore à rientre. S’era ritrovu persu à mezu à un carrughju, pienu di ghjente, di musica è di lumi. L’era parsu di ricunnosce à Whitechapel, ma ùn era più sicuru di nulla. À trascinoni, s’era tramutatu versu lochi più mansi, più chieti. Era intrutu in un pub è s’era sciaccatu una quindicina di vischì. Una bella sborgna, eccu u salutu. È l’avia chjappa, di quelle. Avia contu a so storia à u tippu chì u sirvia, ma for’di qualchì turnata di rigalu, ùn avia buscu nulla. Mancu unu sguardu stunatu, mancu una quistione. Soca quessu n’avia intesu d’altre ancu di più salite. Era surtitu quasi à quattru patte è avia avutu fastidiu à truvà un taxì da purtà lu in casa soia.

Avà c’era, intanatu in u so rifugiu. A briachina l’avia aiutatu à ùn perde u ciarbellu ma a pagava caru. A bufeghja li ciriutulava in capu. Pruvava à fà a sunta di ‘ssa ghjurnata pazza, tirà ne qualchì sbilanciu. Ùn ci vidia c’à una immensa disfatta di u bè contru à u male. Faustino era sicuramente mortu, lampatu in qualchì fossu anonimu, dopu à avè cunnisciutu unu feu di i pessimi. Jezabel dinù, tomba da a so propria manu, liata à quella di u giuvanottu. È i dui mostri biondi, duve eranu ? Ùn sapia nè cumu nè perchè, ma sapia ch’elli eranu elli à avè mossu ‘ssu fiume di sangue è di spaventu. Eranu elli o era ella, ‘ssa stessa parsona ch’elli pratindianu d’esse. Dui spiriti adduniti in unu solu, duie scimizie intricciate da serve u male. Mark era incalancatu in u missoghju. Dumane avaria fastidiu à spiecà u perchè di i so fatti di a viciglia. A verità, li si paria di cunnosce la, ma cumu fà per fà la crede à l’altri ? U filmu di Faustino ùn dicia c’à poche cose è a sola prova per lià Mercy è Stoyana à ‘ssi crimini l’avia scamattata ellu. L’avia in manu è a vardava, ‘ssa cartulina chì l’avia purtatu à strade tonte, à lochi bughji. Lighjia è lighjia torna ‘ssi dui nomi stampati mezu in rossu, mezu in neru è più lighjia è menu capia. È purtantu a soluzione li brusgiava l’ochji.

Mercy Philips
Stoyana Felenenkova
& Co
Negoziu di l’anima di l’arte
7 Lombard Street
Revenir en haut Aller en bas
Contenu sponsorisé





Diavule - Jean Yves Acquaviva Empty
MessageSujet: Re: Diavule - Jean Yves Acquaviva   Diavule - Jean Yves Acquaviva Empty

Revenir en haut Aller en bas
 
Diavule - Jean Yves Acquaviva
Revenir en haut 
Page 1 sur 1
 Sujets similaires
-
» Acquaviva Jean Yves
» A vistica - Jean Yves Acquaviva
» L'ultima sborgna - Jean Yves Acquaviva
» Yves Coppens
» Acquaviva Marcellu

Permission de ce forum:Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum
ISULA :: Quandu l'inchjostru sumena :: Bloghi è fori literarii :: Tarrori è Fantasia-
Sauter vers: