Sujet: Re: Andreotti Dumenicu "Minicale" Mar 26 Jan - 10:29
Eccu quì a virsione cantata da Antone ciosi è Rinatu Astolfi:
Tittò
Messages : 51 Date d'inscription : 09/05/2012
Sujet: Re: Andreotti Dumenicu "Minicale" Dim 28 Fév - 15:43
Aghju trovu stu scrittu nentru à "A muvra di u 1936".
U tempu chì hè passatu
Branu hè digià passatu Hè ghjuntu lu crudu invernu ; Soffia u ventu assaittatu Da le cime à u bassu internu Sarà in terra scatinatu Satanassu da l’infernu ?
Nuvembre n’hè apparitu Cù la so vechja curetta Solu, cum’è un eremitu Quandu mai nimu l’aspetta ; À principiu di l’invernu S’hè calfatu la baretta.
Scatulisce in Aitoni U trettu di la furesta, Tronca e piante è li ghjamboni Pare ch’ellu ghjetti pesta ; Trema l’aria, fiocca neve È si move a timpesta.
Cambia aspettu la natura U celu s’inturbidisce Si distende la cutrura È la neve fiocca à strisce ; Da lu monte à la pianura Ogni cosa sculurisce.
Si n’hè andatu dicembre Dopu a festa di Natale, Laceratu avia le membre Da lu ventu micidiale Cum’è acellu razzicatu Senza piume è pocu ale.
Hà lasciatu i so dritti Ch’ellu venissi Ghjennaghju ; Dopu tanti ghjorni tristi, Ch’ellu faccia bon viaghju ! È lu so biancu mantellu L’hà distesu sin’à maghju.
Minicale in Almanaccu di a Muvra per u 1936.
Circione
Messages : 2212 Date d'inscription : 27/02/2012
Sujet: Re: Andreotti Dumenicu "Minicale" Dim 28 Fév - 16:08
à ringraziatti o Tittò
Tittò
Messages : 51 Date d'inscription : 09/05/2012
Sujet: Re: Andreotti Dumenicu "Minicale" Dim 28 Fév - 17:20
È eccu, aghju compiu un altru. Quessu hè appena longu. Ci hè una parulla ch'ùn aghju micca trovu in u dizziunariu : "pruterbu" (str. 12). Pruveraghju in ogni tantu, o piuttostu quandu u sgiò Tempu a mi permette, di riscrive qualchì scrittu di A Muvra o d'altri vechji libri.
Lagnanze
Sentu un gridu populare Chì si lagna ogni matina Suminendu angosce amare Da lu monte à la marina. Questi sò li vechji Corsi Cuperti di bianca crina.
Volenu la libertà Di lu so anticu rughjone, Sò invechjati senza guai À fruttu di lu pullone In la patria di de Paoli Di Sampieru è Napulione.
Stanu abbandunati è soli, Genitori addulurati, Privi di li so figlioli, A guerra i l’hà pigliati ; È di lu so vechju dolu Nun sò mai ricumpensati.
Chjama Rocca u bè di tutti, In vista di tanti mali Chì si sò sempre prudutti Frà noi miseri murtali, Aspittemu cun pacenzia Chjuchi è grandi in generale.
Oghje hè tempu di li ladri, Ùn ci hè più benefattori ; Sò turnati stanchi è magri I più ricchi prudettori : Nun bastanu più i frutti Per pagà i parcettori.
Si lagna u pruprietariu, I prudutti sò finiti : Vanu à lu statu precariu Cum’è munarchi eremiti ; Sò in tempesta notte è ghjornu E moglie cù li mariti.
Si disdegnanu le piante, È u patrone ùn hà più cura ; Anu cambiatu sembiante Cum’è u vechju di figura ; Ùn si guarda più raccolta S’ella hè aciarba o matura.
Da l’umbriccia à la sulana Si sparghje lu lamaghjone ; Nasce a scopa in la Marana È la murza in Liamone ; Ci s’ascondenu e curnachje Per passacci e stagione.
Si ne secca la verdura, Torna sculurita è mesta ; Da la valle à la pianura Si sparghje l’ombra funesta ; Nascenu le machje dense Cum’è l’alburi in furesta.
Da Bastia à Bunifaziu, In la Costa orientale Cantanu l’altu prefaziu E granochje è le zinzale ; Sonu inferme le pianure, È le piante tutte frale.
O patria senza guvernu ! Di li Corsi abbandunati S’hè persu l’amor’ maternu Da li techji à l’affamati. Semu noi quell’urfanelli Da matrigna accazizzati.
Cusì si lagna lu servu Par fà sente lu patrone ; Quellu hè rigidu è pruterbu È ùn hà mai cumpassione, S’ellu rachja fame è sete Quandu hè più calda a stagione.
Ogni diputatu corsu À u so bisognu pruvede ; U si porta tutt’addossu U bè chì li si cuncede ; In presenza à l’abitanti Sò degni di poca fede.
Si lagna lu prutettore, Quellu ch’hè dottu è mudestu ; Grida lu legislatore È face longu prutestu, Pudaranu fà per noi Quandu Francia n’hà di restu.
Minicale in A Muvra di u 1936.
Circione
Messages : 2212 Date d'inscription : 27/02/2012
Sujet: Re: Andreotti Dumenicu "Minicale" Dim 28 Fév - 17:29
Tittò
Messages : 51 Date d'inscription : 09/05/2012
Sujet: Re: Andreotti Dumenicu "Minicale" Dim 28 Fév - 22:46
Torna pigliatu ind'è a Muvra di u 1936. Un sugettu (cum'è u titulu a dice) hè quellu di u tempu. Ramenta appena a canzona di i mesi d'Agostini.
U tempu
Si n’hè passatu dicembre Fendu sole ogni matina Hà imbiancatu le so membre Di ruggiata cristallina ; Scappa nanzi à i freti venti Ogni acellu à la marina.
Ghjennaghju hà ghjitatu pesta Facia tempu micidiale Suminava aspra timpesta Nott’è ghjornu tempurale Paria ch’ellu fussi in aria U dilluviu universale.
U mulinaghju hè cuntentu Chì ghjornu è notte macina Ne stà pienu lu palmentu Di la più bianca farina, Coce indentr’à lu so focu Una torta castagnina.
Si pienghje lu pecuraghju Ogni pecura declina L’hà trafurate ghjennaghju In le coste di marina Cambiaranu di pilame Quandu vene l’istatina.
U vechju si tene ascosu Sott’à un ampiu linzolu Si ne stà à lu riposu À lu so fucone solu Per ùn esse maculatu Da lu ventu di Niolu.
Ferraghju lu chjuculellu Hà imbizncatu la campagna Solu cum’un urfanellu Turnò l’aria oscura è pagna È lu rè di Carnavale Contru stu tempu si lagna.
Ùn hà cunnisciutu frutti Di a so festa curpurale Si n’hè andatu à denti asciutti U ghjirnu di Carnavale Cun lu so biancu mantellu È lu bastone fatale.
Vene Marzu tracambiatu Cù la so nera suttana ; Da li venti circundatu, Soffia neve è tramuntana ; Ogni acellu si ne scappa In la più calda sulana.
Face tempu chjaru è nettu Cù le calfate berette ; Par fà più bellu l’aspettu, Una caccia è l’altra mette, Tutte ind’è listessu ghjornu Si ne scambia sei è sette.
Hà cessatu la timpesta Da lu monte à la marina. Tantu più bella si presta A stagione marzulina ; U spechju di l’oriente S’imbellisce ogni matina.
Vene a dolce primavera, Tutta la campagna in fiora Vene l’alba messagera E piu bella hè l’aurora ; Si sente cantà lu cuccu Ch’in le valle s’innamora.
Ritorna pumposu Aprile, Sò di Pasqua le ribotte ; Cun quell’amurosu stile Cantanu le giuvanotte, Fendu li bianchi migliacci Di ghjornu cum’è di notte.
Maghju pruduce lu fiore È rinasce la verdura ; Vene à pasce lu pastore A so più bella pascura ; Si sente lu rusignolu Cantà sinu a notte scura.
Minicale in A Muvra di u 1936.
Circione
Messages : 2212 Date d'inscription : 27/02/2012
Sujet: Re: Andreotti Dumenicu "Minicale" Dim 28 Fév - 23:11
à ringraziatti! era assai forte Minicale.
Tittò
Messages : 51 Date d'inscription : 09/05/2012
Sujet: Re: Andreotti Dumenicu "Minicale" Dim 28 Fév - 23:19
Circione a écrit:
à ringraziatti! era assai forte Minicale.
U pueta Minicale Si sbrugliava propiu bè Sapia dì u nustrale Incù arte è sapè Ma puru a so rima ùn vale Quella d'u grande Ancey
LAGNANZE di MINICALE TITTÒ hà scrittu : Quessu hè appena longu. Ci hè una parulla ch'ùn aghju micca trovu in u dizziunariu : "pruterbu"
Un sò tantu amatore di e rime affunate à e longue
"Par fà sente lu patrone ; Quellu hè rigidu è pruterbu"
Rìgidu ùn mi garba tantu ma ùn si pò capi che cù l’aletta nantu à u primu ì Pruterbu ma più sicuru PrutArbu in u sensu di bestiale…senza carità ...ma ùn aghju mai intesu prutarbità ?
Tittò
Messages : 51 Date d'inscription : 09/05/2012
Sujet: Re: Andreotti Dumenicu "Minicale" Mar 1 Mar - 0:51
I puliticanti
Urfanella abbandunata Cù la to matrigna addossu, Di tuttu fusti privata Patria antica di lu Corsu, Oghje li puliticanti Ti scavanu un’ altru fossu.
Viniranu à dumandacci Sì noi semu risoluti Dopu avè tesu li lacci Per esse più ricivuti ; S’elli anu da fà per noi Sò cum’è culombi muti.
Persone di contrabandu, Vanu sempre di rapina, Ci faranu per cumandu A rugiata ogni matina È lu sole biancu è rossu Da lu monte à la marina.
Ci prumittaranu à tutti Ancu più carne cà pane ; Curraranu i fiumi asciutti, Latte è vinu à e funtane ; Faranu scappà l’insetti In le piaghje più malsane.
Faranu cascà la manna Ch’ella imbianchi la campagna ; Cusì la ghjente s’inganna, À chì grida, à chì si lagna ; Pudaranu stà li topi Notte è ghjornu à la cuccagna.
Prumittaranu sicuri Di fà piove ogni furtuna ; Quandu li frutti maturi Saranu indrentu la luna, Cullaranu, per piglialli, Cù la scala è cù la funa.
Cunuscemu i nostri danni Corsica dolce è diletta, Sè cambiata à negri panni, Sottumessa, stai sugetta, Ùn sè mai ricumpensata, Chì ti chjama è chì t’alletta. Tù sè quella viduvella, Sempre sola è abbandunata, Fusti tù pumposa è bella, Patria ricca, invidiata, Tutta la to famigliola Stà luntana, spatriata.
O Corsica, li to affari Vanu sempre à la ritrosa, I puliticanti avari T’anu ghjuntu à poca cosa ; È cusì, tù ti ne stai Nè maritata, nè sposa.